de la un timp am început să putrezesc
pe la colțuri
ca o mantie roasă
de vânt și de
ploi

nisipul mi s-a împuținat în clepsidra
tocită
și s-a scurs subțiat
pe pământ
înapoi

acum ochii mei oglindesc chipul morții
călăuză
de taină-n tărâmul
promis

prin vene îmi curge-un ocean de-ntuneric
abisul ce
umple un alt fel
de-abis