La razboi

Acum, totul e gri peste pamant,
Linistea stie ca trebuie sa plece,
Fiecare cade in al lui mormant,
Totul e trist, totul e rece.

Oamenii manati de idelauri false,
Uita de suflet, de ratiune,
Si cu ultimele forte ramase,
Distrug tot ce e frumos in lume.

Abia cand totul e distrus,
Cei ce inca mai sunt in picioare,
Se uita cu frica in sus,
Si resemnati, isi cer iertare.