Nu vă cunosc, nu știu de voi!
Ce sunteți oare pentru mine?
Ce ați făcut, ce-ați vrut să faceți,
dacă e rău, sau e mai bine?

Trăiesc într-o lume naivă
a morților – vii ce se plimbă
pe străzi îngropând suferință,
oferind și primind umilință.
Sunt vie, sau sunt ca voi?
mai am acea lină privire,
mai am oare un suflet în mine
sau sunt și eu un strigoi?
Trăiesc într-o lume bolnavă
de ură, plăcere și chin;
dar nimeni nu schimbă greșeli
ele rămân și tot vin…

O lume străină de sine,
oameni ce-ascund doar păcate.
Lăsați-mă azi lângă mine
și-apoi luați-mă-n moarte!