poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-25 | | Tu, suflet atârnat de un vechi vis ce îl aveai la început de iarnă. Ai încuiat și poarta-n paradis râzând, îngerilor ai promis că îi vei elibera cândva de-acolo. Tu – răul ce se-mbracă azi în alb Mă chemi iar în al tău nespus păcat, ce azi nestiind l-am sufocat cu mâinile, prin degete eu am scăpat o viață. Tu, ce te joci de-a cerul și de-a marea, nu stii de regula de aur; vii suspinând și plin de tine și îngerii se-ascund iar de rușine, că îi dezbraci pentru a mia oară, îi lași fără de aripi și de alb, înfrigurați, în lumea lor să moară. Și pleci, nu te mai uiți în urmă... Tu, suflete rănești zâmbind mereu, Caci nimeni nu stie de tine Ori de păcatul ce e visul meu. Cine esti, de cine te ascunzi? de ce vânezi acei copii plăpânzi? de ce le sorbi dintr-o privire tinerețea și-aduci cu tine moartea, bătrânețea… o lume încuiată chiar de mâna ta; azi sunt închisă Sunt doar umbra mea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate