E fata care te iubește.
În timpul dorului își cheamă îngerul suspinând.
Cu ochii mari, timid ea îl privește
Și-un vers al vieții o auzi slab recitând.

Iar îngerul mut o ascultă
Și-mprăștie în jur note de harpă,
Privind cum ochii de cristal albastru
Înlăcrimați se uită-n gol.

Se uită-n gol și mai suspină
Iar îngerul se-dreaptă catre hol.
Ar vrea sa plece, să o lase singură,
Crăiasa noapte să-i fie de-ajutor.

Silențios el își deschide-aripile,
Dar vocea slabă îl oprește;
„Mai stai o clipă doar cu mine,
O lacrimă sau o eternitate”.