Nu arunc cu pietre în ziua de ieri,
nici cu lauri în ziua de mâine.
O frunză uscată
nu poate aduce bucurie
nici nu poate răni,
dar poate aduce aminte
că în vremea când era vie
și se răsfăța în baia de soare
încânta inimile ca o bijuterie.
Timpul stă cu brațele desfăcute,
și îmbrățișază fiecare suflare
care așteaptă liniștită, visînd
la zilele ce urmează să se nască,
la zilele rătăcite-n uitare,
ori la zilele purtate, ca un talisman, în gând.
În fața clipelor de azi,
pe care le cunosc,
cu recunoștință mă închin,
iar în fața clipelor ce mă vor întâmpina mâine
îngenunchiez
căci sunt orânduite de destin.