Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi
cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră.
Șrapnelele ne-njura; curg apele dense cu oloi
extras din greabănul cu vinețeală caldă. Ne degeră.

Se mai deschid ușile, mai zbârnâie-o clanță, un pat.
Improvizările astea primitive au ajuns infermerii și spitale.
În fiecare noapte visăm jivine, tranșee, scuipat
cu sânge...Doctorii se uită la noi ca la un pachet cu resturi sau ca la o pereche cu sandale.

Ni-s obrajii galbeni în toate zilele, mâinile fierte.
Halucinăm. Unii – mai sănătoși – râd, țipă să tăcem.
De unde să mai cumpărăm liniște? Ne huie capul. N-are decât să ne certe
și medicul și surorile de caritate... Tot o să se facă inima asta, până mâine dimineață, ghem

Nu sunt, dar vedem pisici negre cum urcă pe ziduri;
salcâmii năvălesc înăuntru, căpițele de fân se aliniază
-înteleg: trebuie c-au ieșit apele din matcă, ne-au invadat celulele, ne-au tatuat frunțile cu riduri,
de aceea am eu febră, iar fauna și flora, disperate se refugiază.

Îmbrăcați-vă repede! (Nu mă interesează dacă v-ați făcut bocancii sau ați luat concediu...)
Vom evada prin creștetul casei într-un platou fără gloanțe și lacune
Nu există momentan nici un alt remediu,
ascultați-mă, decât halucinațiile cu somnalin și-n vinele brațului drept o neîntârziată efuziune.

Camarade, te uiți la mine sașiu, c-un ochi de erete.
Poți să scrii acasă că nu mai sunt – puțin mă doare.
Ceea ce ar trebui să înțelegi, dacă mai ești om: că mi-e sete
și azi-noapte, pe când voi dormeați, mi s-au desfăcut bandajele de la ambele picioare

Seara intră în dormitoarele anemice trecând cenusie-n pervaz;
n-aș compara-o pentru nimic în lume decât cu o cutie de vată,
în mijlocul acestui U.R.S.S. care miroase a tinctură de iod și a spuză de gaz
și pe unde carnea mea ciuruită bea fără nici o emoție în fiecare după amiază apă oxigenată.

Þipătul pe care l-am auzit acum nu mai este al unei mame; miroase a cocs, a gudron.
Dacă privești atent – flacoanele cu doctorii s-au spart în noi la orice minutar.
Mi se pare că se clatină ferestrele, că dușumelile s-au transformat în poligon,
pe când totul e un fapt divers: părăsim casele și ne depărtăm de front într-un tren sanitar.