În craniul meu te-așezi mai blând
și iei o pensulă în mână
tot cerul mi-l pictezi în alb
cu un nebun și o nebună.

Știu c-aș putea să te opresc
măcar când mă pictezi cu fum.
dar nu-s eu Cea-care-se-ntreabă
de când se știe ce și cum.

Privesc în mine printre perii
oripilați de-atâta alb
iar tu pictând nici nu te sperii
când mai tresar, visez sau cad.