în altă viață am fost un râu

iubita mea era o salcie

cu dragostea despletită

câteodată frunzele ei

îmi acopereau trupul

câteodată se închidea în sine și plângea

adesea o mângâiam unduitor

într-o zi iubita mea a plecat

în căruța unui lemnar

în locul ei

pe un ciot

se odihnea adesea

o codobatură

eram furios și pentru o vreme

n-am mai privit malurile

până când o femeie necunoscută

privind prin mine pietrele

a vrut să afle rostul pământului

și s-a lăsat să cadă

ca o pană de codobatură

ca o frunză de salcie

a plutit o vreme

cât m-au ținut brațele

apoi am sărutat-o

și a rămas în voia mării

deseori iubita mea cântă

la miez de noapte

vrăjește pescarii

iar eu întind degetele

prin siajul bărcilor