poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-18 | | Înscris în bibliotecă de M I
Care-o fi în lume și al meu amor?
Sufletul întreabă inima cu dor. Va fi mănăstirea cu zidiri cernite, Cu icoane sânte și îngălbenite, Va fi vitezia cu coif de aramă L'ale cărei flamuri patria te chiamă, Ori va fi o dulce inimă de înger Să mângâe blândă ale mele plângeri? L-am cătat în lume. Unde o să fie Îngerul cu râsul de-albă veselie? Unde o să-l caut, mare Dumnezeu... Poate-i v'o fantasm'a sufletului meu? Ba nu, nu! Oglinda sufletului meu Îmi arat-adesea dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zee Cu suflet de înger, cu chip de femee, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? «Femeia nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, Buza ei e dulce, însă-i de venin, Ochiu-i te omoară, când e mai senin. Și-apoi ce-i amorul? Visu-i și părere, Haina strălucită pusă pe durere». Dar dacă e astfel unde-i a mea zână Cu chipul de înger muiat în lumină? ? N'a fost nici odată. De-a fost vre odată Atunci în mormântul cel rece o cată. De n-a fost — imagină-ți singur în tine Un înger din ceruri cu aripi senine, Pe care de-odată cu sufletul tău Pe lume-l trimise de sus Dumnezeu Și care 'nainte de-a-l întâlni tu În sufletul morții ființa-și pierdu. Și cântă pe-ăst înger de dulce amor Și plânge-l cu jale și plânge-l cu dor; Din sufletu-ți rece tu fă o grădină Cu râuri de cânturi, cu flori de lumină; Colo-n cimitirul cu cruci risipite Te plimbă adese cu gânduri uimite; Alege-ți o cruce, alege-un mormânt Și zi: Aici doarme amorul meu sfânt; Și cântă la capu-i și cântă mereu; Dormi dulce și dusă, tu, sufletul meu ! Reproduceri după manuscrise din perioada 1866-1869. Editie critică îngrijită de Perpessicius.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate