Sunt umbra ta rătăcitoare
Fără de casă și de neam;
Sunt doar o simplă întâmplare –
Pe tot ce simt nu dai un ban!

Dacă pe lume sunt și stele
Rătăcitoare-n univers,
Eu sunt doar una dintre ele
Ce se rotește într-un sens.

Și strălucirea mea e falsă,
Prea prăfuit sunt, și murdar
De-atâtea neguri ce se lasă
Pe fața mea ca un altar.

Iubito, ție nici nu-ți pasă,
Ești tinerețea cu-al ei dor;
Eu sunt o umbră ce se lasă,
Tu ești o pasăre în zbor!

Pot să mă rog, să plâng întruna
Nimic nu pot schimba din drum.
Să urle marea ca nebuna,
Tot în zadar ar fi să-ți spun!

Și voi rămâne-o simplă umbră
Fără de grai și fără rost,
Iar lumea asta n-o să știe
Nici cine sunt, nici cine-am fost!