nu îmi pot explica modul cum a făurit Dumnezeu un plan pentru fiecare mă întreb dacă eșuează cui aparține atunci planul b și dacă are nevoie de desene
suntem așa de puțini în visul bătrânei de pe casă încât e imposibil să nu ne intersectăm de câteva ori - omul e o curbă începând de la spate și are marginile notate cu majuscule

exist pentru că mă ai în minte altfel mama n-ar fi renunțat la dietă iar tata n-ar fi lăsat ziarul

sunt o iarnă claustrofobă și nici măcar nu ning însă știu foarte bine cum mi se schimbă chipul în situații limită. în același sens cu al tău

din când în când am viziuni. îmi imaginez că îmi culeg de pe brațe trezirea și e mai rău decât toate coșmarurile pe care le am noaptea. pe acestea le urmăresc scurgându-mi-se din genunchi apoi ies în stradă cu această dâră lăsată în urmă
am în minte can’t get enough of your love a lui barry white și în tot acest timp pierd din genunchiul meu din corpul meu
haosul-lance care mă străbate de la o vreme ca și cum aș fi o stradă lungă la capătul
căreia întunericul își arată obiceiurile.
e întuneric în miezul morții

am uitat să precizez că pe această stradă mai locuiește cineva
o Rusie roșie
ca anemonele din somn mă pictez în gura lui AUM perdelele se trag singure în mintea lui Naum. e 4:32 oare Catherine Mahoney își face un ceai somnambul sau o visează pe cealaltă Catherine o altă frumoasă învinsă plutind în recul

de multe ori nu e nevoie să-mi vorbești cunosc eu toate drumurile ești un criminal al propriului sine ghemuit în ființa din burta ființei din burta ființei din burta ființei. e interesant totuși cum la noi începe să se cam piardă șirul