Șapte stele


Șapte stele…

mi-au fost aduse-n dar
când m-am născut,
sub pernă mi s-au pus.

La primul pas le-am căutat,
le-am prins naiv în palme,
una câte una,
le-am sărutat
Și-apoi zâmbind
le-am înălțat spre cer,
iar el mi le-a furat.

Iubirea vieții mele
apare prima în amurg.

Când este ploaie se arată printre stropi,
Cand e senin dă raze norilor din suflete.

Urmează alte două
ce se aprind și mor.

De-a dreapta și de-a stânga
lângă lună.

Sunt stele ce s-au rupt din soare
Să mai apară una… eu.

În miez de noapte
zăresc trei stele splendide.

Sunt lângă Carul Mare,
ne fac cu ochiul și sclipesc.

Îmi sunt aproape, le ador
Și știu că voi muri înaintea lor.

Atât găsesc sublim în asfințit,
Privirea doar atât țintește-n noapte,
Iar dimineața mă trezesc visând…