o tăietură mică, perpendicular pe gură, la mijlocul distanței între răsuflare și oftat
ustură la fel ca despărțirea de tine, înceată și tardivă
în cancerul meu sunt doar celule pe care scrie „tu” și „noi”
se rescriu dimineață de dimineață cu pattern-ul tristeții
curge în loc de sânge toamnă fragedă, crocant de aurie
eu sunt un malign ambulant care strică dispoziția culorilor
sau
disoluția lor
dinspre înalt spre talpă
dinspre frunză altundeva
tratamentele încep să mă ștampileze cu laser, se creează dezordine în aminoacizi
voi sfârși disociind toamna de „tu” cu sângele spălat
alb ca laptele
peretele spitalului s-a refugiat în ochii mei



23.08.2005