poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-17 | |
O frunză se cutremură la prima adiere -
Un vânt de început de toamnă își face apariția. Șiret, el se strecoară printre ramuri Copacii-atinși se zbat de plăcere. Înșelătorul lor le spune cât sunt de frumoși Ei ascultă mândri lauda din senin ivită, Pentru un moment uitând că al lor dușman E chiar lăudătorul. Un singur scop el are: Să dezarmeze copacii de-a frunzelor cunună, Să fie ramurile neferite, goale, iar trunchiul dezvelit. Lupta ar fi ușor de câștigat, gândește vântul Că doar copacii au putere doar când sunt înverziți; Astfel pornește vântul la atac, lovind pe la spate, Rupând câte o frunză, amețindu-i cu povești Despre vremuri și locuri doar de el văzute Iar copacii, nebănuind nimic, se lasă dezgoliți. Frunza, ea nefericita, nu poate să se-opună Atât de firavă, se desprinde de pe ramură. Pe ultimul drum al vieții singură pornește Ale ei surori privind-o cu durere. Una câte una ele cad; într-o zi mai multe, Mâine poate mai puține. Cert e că se duc. Copacii se trezesc de-odată goi iar vântul nu-i mai mângâie Îi bate. Dezveliți sunt vulnerabili, nu mai au nici apărare Nici mândrie, nici putere. Lupta pare câștigată, înșelătorul își celebrează victoria Dar copacii nu își pleacă capetele. Urmează ploi, Ninsori și friguri din cele mai grele. Toate trec, Ei rămân mereu atât de demni. Știu că după toate astea Vine primăvara. Și iarăși vor uita.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate