Lumina-si trage sevele din lacrimi
Si sângele-mi orfan ce se destramã,
Ca dintr-o amforã de triste,
Intunecate glasuri de aramã.

In curcubee se va face iarnã
Si noi zãpezi vor arde in vãzduhuri;
Doar visu-acelei ne-ntelese,
Bãtrâne nopti ne-o rãstigni pe scuturi.

Iar noi ne vom preface cã-ntelegem
De ce ne dor agonice mistere,
De ce, de teama prãbusirii,
Lumina-si trage sevele-n durere.

13 februarie 1993.