când sunt cu tine trupul îți ninge
miroase a flori de tei și muzica e albastră
pari a fi omul de zăpadă care niciodată nu mi-a ieșit cum aș fi vrut
(copiii râdeau de mine că le făceam ochii prea mari și negri
mie nu mi s-a părut)
îmi spui că de atunci am degete ciudate și reci
ca niște stilizate păsări urlând după frunze
doar ți se pare și câinii îmi latră deja gândurile
dimineața devreme mă grăbesc să fiu femeia lipsită de mâini și gânduri
ca și cum tu ai fi aici iar eu în altă parte
în anumite nopți îmi cert goliciunea
te scriu
te scriu apăsat și fiecare literă mușcă sonor din mărul care zici că e inima ta

mi-au plăcut întotdeauna nopțile și merele amărui-acrișoare
dar tu îmi cumperi de fiecare dată mere dulci