În livada mea de pruni
Concursul de zbor era fixat pe luni.

Dar, încă de duminică, întreaga livadă
Este emoționată.

Toate prunele coapte tare
Se lăudau că știu să zboare,

Și deodată nu sînt zece
Care au curajul să-ncerce,

Așa încât concursul se amână
Cu o săptămână.

Sper să nu se-ntâmple ca acum un deceniu,
Când n-am putut să acord nici un premiu,

Pentru că nici una dintre prunele intrate-n concurs
Nu știa să zboare în sus.

Porneau prin aer în mare grabă,
Dar se opreau în iarbă.

Recunosc – zburau foarte frumos,
Dar numai în jos.

Ceea ce, se spunea în regulament,
Nu era suficient.

Drept care prunii, supărați de moarte,
Au jurat să facă alte prune mai talentate.

Sunt sigură că voi găsi printere ei
Demni de premiul unu, doi și trei.

Ba, dacă vor fi foarte bune,
O să decernez și o mențiune.

Așa că, stimate prune și stimați pruni,
Vă urez success pentru luni.