„Viața e o loterie”

Vîntul vîjie și suflă
Și scoate totul din mine
Și aș vrea să țip să urlu
Dar ceva iar mă reține.

Ploia cade și mă udă
Și aș vrea să mă topesc
Să mă fac o paparudă
De noroi să mă mînjesc.

Arșița iar mă doboară
Tălpile m-i se înfierbîntă
Prin minte mi se strecoară
Gănduri ce mă înspăimîntă.

Și aș vrea să scap de toate
Să fug undeva departe
Dar eu știu că nu se poate
Chiar de toate să ai parte.

Și că viața-i loterie
Unde nu căștigă toți
Că-i o mare porcărie
Ca și carul fără roți.

Lumea nu este perfectă
Și nici nu va fi vreodată
Tu încearcă și-o acceptă
Nu încerca s-o faci curată.

Singur dacă te vei bate
Tu nicicînd n-o să învingi
Chiar de vei mînca măi frate
Doar pesmeți și doar covrigi.

Nu o să ajungi la mal
Toate vor fi fără rost
Vei vedea că în final
Þi-a ieșit un lucru prost.