Merg cu barca cătr-un vis
Cu oameni vechi, de antic rit
Și ei în jurul meu se strâng,
Îmi spun povești ca eu să plâng.

Sunt povești de la-nceput,
Când lumea dorea viață,
Înainte ca oamenii să fi căzut
În a păcatului vrajă.

Dar nu doreau să se supună
Unei voințe fără ură
Și au căzut din cer în iad
Și iadul a fost creat.

Oamenii vroiau mai mult
Și din pură dorință
Ei l-au creat pe “Pământ”
Stăpân pe-a lor ființă.

Și de atunci soarele se stinge.