vietăți uscate de pizma ochiului divin
putrezesc silențios la umbra unui arin,
fumul se prelinge din gura demonului sec
și piere ca o puzderie de gâze pe un bec...
amarul vieții neîncetat, ca o mâzgă,
se depune pa conștiința care plânge,
iar fluidul greu al erosului se răsfrânge
pe mușchii încordați, străini, pe lângă
norii plini de funingine aprinsă
contopindu-se cu lava aburindă
a gândurilor întrerupte de un spasm
absurd și infinit al unui orgasm...