Cerdacul pardosit galben
strecurîndu-se repede
rupe lumina printre stîlpii
înmuiați în var

păsări bifurcate albe-negre
lasă prada să crească
în puii țintuiți gureși la tavan
și copilăria
cu burta plină de caise verzi
cu pulpele în colbul secetei
și vecina sașie
pentru că cea din stînga
are un ochi negru
unul albastru
și sîmburii pepenilor
scuipați în brazdă
printre dinții de lapte
ai nepoților
bunicului
de o sută patru ani
adormit definitiv pe bancă
bujorii mărarul petuniile
reginele nopții busuiocul
cimbrul pietricelele

Þăranca cu foile negre
urcă să încuie celarul
sau să deschidă geamul
în casa cea bună
unde nu stă nimeni.