Din matcă te-ai retras pe-un vad ascuns
uitării tale dezlegînd lucrarea
ci dacă drumul meu nu te-a ajuns
nicicînd, pîrîu, nu te-ntîlnești cu marea

vei hoinări într-un haotic cerc
neregăsindu-ți punctul de plecare
eu numai umbra ta o mai petrec
pe drumul care duce la izvoare

dar ai în tine piatra mea de rîu
și-n destrămarea ta mai scurmă
o să te-ntorci scăldînd un lan de grîu
care te-ntîmpină venind din urmă.