Paradox

S-a găsit un subiect,
Cam de câțiva oameni triști,
Ce se cred că au efect
Deghizați în...umoristi ;

Astfel, din povești mai vechi,
Scărpinând bine chelia,
Le-a ajuns pe la urechi
Cu ecouri mari...PROSTIA,

Și umflându-se în pene,
Folosind cuvinte mari,
Le-așeză în mici catrene
Că PROSTIA...făcea bani,

Dar fiind și îngâmfați,
Semnând cu pseudo...nume,
I-au cam zăpăcit pe frați,
PROSTIA...făcând renume,

De-au ajuns și ei să creadă,
Tupeiști, fără obraz,
Insultând lumea pe stradă,
Că PROSTIA...avea haz,

Ba mai mult, se felicită,
Se aclamă...și-i corect,
Că în gașca fericită,
PROSTIA...creea respect,

Și tot dând cu bâta-n bălți,
Căutând PROSTIA moartă,
S-au crezut...celebrități,
În lumea de ei creeată....

Și-ncă freacă ei PROSTIA,
Fără nici un pic de rost,
Când în toată România,
Nu găsești măcar un prost !

Valeriu Cercel