Sunt vinovat de-a nu fi fost perfect
la judecata sufletelor seci,
intransigent amprenta o ridici și pleci
plătind tributul stilului direct.
Pripit judecător, nici n-ai deschis dosarul,
dar ai fi fost zadarnic să o faci,
și procuror și martor acuzării te-ai desemnat
‘cercând să mai împaci
un vis albastru și tenebre reci.

Sunt vinovat de-a nu fi fost perfect
la judecata sufletelor seci.

O pledoarie la final
e ultima nădejde a apărării.
Nu voi cerși acestui tribunal
nici îndurare, nici recurs;
eu garantez că mi-i de-ajuns
dacă instanța, într-un gest sensibil,
va consemna un text banal:
Sunt vinovat de-a nu fi fost perfect,
dar voi rămâne perfectibil