Cu puterea minții,
am sărutat marginea mării
pe buzele valurilor sfărâmate.
Stâncile prevesteau
cântecul pescărusilor hoinari,
ce-și tânguie ghearele
în vârfuri de mister.

Vântul se înfruptă cu nesaț,
într-un dezmăț de furtună,
vestind venirea sălbatică
a bacantelor din adâncuri.
Ceasornicul orelor nevăzute,
se zbate în tumultul nopții
și toate îmi par efemere.
Himere năpustesc din furtună
și îmi împresoara coralii,
cochiliile sfărâmate
și țărmurile ce mă despart de tine.