Pierduti in lunga noapte dintre vai
Dezvelirea simturilor devine o povara
A sufletului nostru, strapuns de ochi ascunsi si rai,
Cand neclintit in asteptare, zadarnic timpu-intr-una zboara.

Oboseala si avant, tresalt al sufletului zbor
In prabusire si elan, neintelese cai le cerceteaza
Iar in final, lovit de moarte si de dor,
Se smulge din stransoarea vietii si de trup se indeparteaza.

Printre lumina si intuneric pe largi culoare el colinda
Ca un demon curios ce intaia data in Rai paseste,
Privind tot ceea ce-i in jur, apoi privindu-se in oglinda
Afland ca nu-i decat un demon, ca nu e mort si ca traieste.