| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-05-10 | | 
Nu știu de ce strig abia acum în mine Ca-ntr-un cîmp translucid În care se inverseaza sensurile ierburilor. Nu știu ce sens mai ține în aer Astăzi încă ude, cearșafurile albe ale morților Ce mi-ar fi putut fi soți, frați, Prieteni de o zi sau de un veac, Sau ceasuri pentru o secundă măcar, Nu știu de ce merg mereu cu același tramvai Pe sub pămînt, pe urmele unor amintiri subterane Dintr-un vis cristalin, plin de umbre albastre. Abia încep să văd printre fluturi de noapte, Abia mișcîndu-mă în rochia moale de mătase Cusută din cearșafurile Care au acoperit ieri fețele unor morți prea triști. Ei nu mai sînt, iar rochia nu am putut decît Să o las la uscat pentru încă o vreme. Visul meu este la început de destăinuire. Corpurile goale cheamă tandre apusuri de gînduri Și de aceea mă refug uneori cu ei În aceleași catacombe de ieri. Nu-i mai pot înveli decît poate cu cîntecul Care străbate uneori nopțile, ascuțit și tandru, Mirosind a busuioc presat. Cămașa aceea albă, cu care am cusut amintirile De la un capăt la altul al tranșeelor Mi-a devenit o comodă, rezistentă la stres Sentință la moarte cu încetinitorul de viteză Într-un secol în care melcii sînt deja fosile. 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate