Cu toții visează, cuptorul îl sorb din priviri,
Miroase apetisant carnea arsă,
Fripturi ronțăind, rătăciri
Și vedenii, și foamea-i doboară…

Sunt leșinați cu toții și lihniți la stomac,
Așteaptă să deschidă cuptorul cu carnea,
S-o mănânce hulpavi cu un colac
Preferabil, să se simtă odată sătui!


Focul arde mocnit și carnea-năuntru se coace.
E liniște în jurul cuptorului, cu toți sunt tăcuți,
Și exclamă gândind la friptură: Dar greu se mai face!
Salivând, foamea îi doboară încet.

Un om vine deodată, deschide cuptorul într-o mare de fum
Și toți se zgâiesc înăuntru să vadă friptura,
Dar vai, înăuntru-s doar oase și scrum
Și omul le spune:
Voi nu vedeți ce-i aici? Crematoriu!