O pasare cu gheare infinit de gheata
Imi vorbea cu ciocul infipt in inima:
- Du-te, du-te si zboara. Ia-mi aripile si zboara
Te implor!
Dar lasa-mi inima sa gust
Zborul omului cel fara de inima.
Pasarea maiastra imi vorbea
Cu lacrimile siroind in turturi
Pe gheare si pe cioc si pe gheata,
Incat cerul era la un pas sa-l ating
Cu spatele meu, sa-i simt in pene fermecate
Albastrul de pasare maiastra.
Imi curgeau din inima turturi rosii
Si astfel am aflat ca zbor.
Amarnic plangea pasarea de zborul omului.