În dansul trist de toamnă,
mă legăn printre frunze
ce-mi poartă amintiri ascunse.
Am uitat de tot, am uitat de lauri
ca un vânt ce smulge frunza din păduri.
Clipele mă lasă iar printre străini
ce prin descărnate frunze din grădini,
se rotesc sălbatic în fuior de ceață,
la fel ca o brumă veștedă de gheață.
Nu vreau să te chem, din vremuri apuse
și să îmi întinzi brațul clipei duse,
în dansul trist de toamnă.