poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-02 | |
Dintisor,
ti-au crescut maselele de minte si-acum ma cotrobai, cu indrazneala sapatorilor de morminte, te-am prins cu toate trei mainile de gat, si te infasor in ultima, astupandu-ti pornirile ucigase, cu palma deschisa, portocalie, ti-au iesit coltii la plimbare, in azuriul orasului provincial, sub dezmatul cucoanelor deranjate de curiozitatea ta prematura. Dintisor, de ce nu vrei sa ne luam noi o coliba la mare, din trestie proaspata, umeda, mirosind a omat si a ceara pangarita, ceva un pic vulgar, pozand goala sub lumina stelelor, si-am putea sa o umplem cu lanterne, sau cu fire de vreasc, nedobandit, tineresc, ah, ti-au crescut maselele de minte, si-acum nu-ti mai ajunge hoinareala, ne tintuim de podeaua umeda, dansandu-ne scenic, in urma discului tern ce-mi macina noptile albe. Dintisor, umarul meu lumineaza in intuneric, forma caninilor tai, ti-au crescut maselele de minte si campiile nu ne-au mai parut asa de goale, trestiile de nisip, trenurile de bambus, garile de abanos, culeg perna mea cu ursulet de sub picioarele tale flamande, si cu mult clei alb, pornesc sa ma lipesc de soarta urmatorului mare razboi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate