Cîntec


Îndrăgostiții se întorc
din pădurile albe de scrum,
din lumi clădite și arse,
ei vin învăluiți în fum.


de unde-au căzut în flăcări
mari sentimente aprinse
de-acea atingere udă...
ah, lacrimi necurse, ci ninse!


ei vin cu buchete de flori,
iar ele cu palmele pe sîni
și ochiul sub aripi de îngeri.
iubire, tăcerea de scrum s-o amîni!


nicicînd nu sînt priviți de oameni,
ci numai de timpul sumar,
pierduți în urmările lumii
luminată de un lupanar.


la țărmul înțelesului
mi-am pus sufletul să cînte
marea înfrîntă de aripi,
o mare de aripi înfrînte...