poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-25 | | Înscris în bibliotecă de Ana Suter
Călăul trebuia să omoare timpul.
Acesta stătea cu capul pe butuc Și, așteptând să i se facă seama, Își omora și el timpul (Iertați-mi gluma nepotrivită) Uitându-se la călău, cum își ascute barda Și, ca să fiu și mai explicit, Omorându-l la rândul său, Puțin câte puțin. Căci chiar în timp ce călăul Își ascuțea barda, ca să omoare timpul, Timpul trecea (deși cu capul pe butuc), Îmbătrânindu-l, clipă de clipă, pe călău, Făcându-i barda să ruginească Și înfuriindu-l s-o ascută și mai tare, Făcându-l să piardă și mai mult sânge, Vreau să spun timp, făcând să putrezească fibra butucului, Slăbindu-i cercurile- ale dracului mai sunt și cercurile butucului!- Dar tot cedează și ele La un moment dat. Așa încât, atunci când călăul a ridicat barda Și-a izbit cu sete, Alături s-au rostogolit două capete: Al victimei și al călăului, Care, alături, în praf, s-au întâlnit o clipă, Bizar, și s-au pupat pe gură,— Sărut din care s-a și născut — ciudat — O victimă și un călău, Gata și la locul lor, în punctul final Cum s-ar zice. Victima cu capul pe butuc, bineînțeles. Și, călăul ascuțindu-și barda.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate