Aș vrea să mulțumesc cuiva și nu știu cui.
I-aș mulțumi chiar Lui, lui Dumnezeu
însă nu pot. Eu sunt ateu.
Îmi voi mulțumi mie, pentru că eu,
mi-am lăsat inima să umble haihui.

Poate asta merit- să Te dau afară
de fiecare dată când mi-e frică.
De prea multă fericire, poate eu
sunt facut sa vreau ce nu am
și niciodată să mulțumesc, pentru visul
pașnic și tăcut, ce zace lânga mine,
pierdut în perne fără ceas.