Scăpată pe jos
cu mâinile târânde
se întinde
către tine.
De parcă ai lupta mimat,
nevăzut
lovești în tavan
tămâia ți se urcă pe frunte,
crești în tine
impulsuri grotești,
memoria disecată o
învelești umilit în
urechi.
De prin găuri
s-au adunat sa hohotească.
aruncă-le semințe, fărâmituri,
pietre sau nuci, muritorule!
…luciditatea atârnă pulverizată
de pervazul geamului
gata – gata
să cadă!