si Luna o sa cada-odata,
si Soarele va fi ud leoarca,
pamantul tot va fi la fel
visele-aici,implinirile-n cer

cu cat mai multe vise,
atatea sunt greseli,
caci visele-s facute
ca sa se faca pulberi

si bravi erau dusmanii,
care,au vrut sa-nfrunte,
ascunsi de printre ramuri
vestita,a mea lume

si dintre oamenii din ceruri
nu mai stiu care sunt stele,
dintre ale mele euri
nu mai stiu care sunt rele,

dintre bucurii de neagra
nu mai stiu care-s culori,
dintre popa si cu dama
nu mai stiu care-s pioni,

dar un lucru stiu prea bine,
pot sa scriu si sa gandesc,
judeca si taci din gura,
nu ma face sa gresesc

cu ce-am gresit noi oare,
strabunii din parinti,
sa fim udati de Soare
de Luna-n cap loviti.