poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-07 | |
Singur printre încercări
Doi pensionari pe o bancă-ntr-un parc cu ruine conservate simbolic și-au luat de acasă niște ceai ne-ndulcit într-o sticlă de bere, iar el, mai bătrîn, cuprinzînd-o de umeri s-o ferească puțin de vremea ce veni peste ei în țara pe care-o iubesc, îi spune atent o dată cu mine: nu vrei să încerci? niște tineri teribili, sătui de zile trăite pe străzi românești, așteaptă la rînd în mare-agitație să vadă un film pentru care-au fugit de la școală cu profesorul lor. și vine un timp peste ei, ba chiar un destin, ca un parfum de femeie matură, întrebîndu-i la bașcă o dată cu mine: de ce nu-ncercați? în fața unei vitrine cu blănuri, puțin mai încolo, o familie de grași a coborît rîzînd dintr-o mașină scumpă și o dată cu mine au întrebat pe vînzătoarea cea blondă: putem să încercăm cîte ceva? îmi continui plimbarea departe prin frig nemaiprivind ca altădată cerul, ci doar luminile înalte de la geamuri, în mîna mea se nasc poeme pentru oameni. o umbră lîngă mine se lungește spre ei întrebîndu-mă-ncet: nu vrei să-i încerci? doi lăutari cîntînd la viori peticite trec pe la mese-ntr-un bar și se laudă la toți că știu orice cîntec… apoi aleg după ochi pe cîte unu’ mai singur întrebîndu-l șmecherește o dată cu mine: nu vrei să ne-ncerci? și încă mă mai plimb cîntînd cu poezia întruna la timp, în noapte, pe la două, o prostituată frumoasă tremură de ger lîngă un perete din cărămizi refractare și abia mă mai poate-ntreba: nu vrei să mă-ncerci? într-un hotel, care se cheamă la fel de simbolic “Valahia”, se-ntîmplă acum doar ce se mai poate-ntîmpla în țara aceasta. la televizorul nebăgat în seamă sînt știrile-n reluare și rîd, iar de deasupra unui pat primitor precum un poem mai încearcă să cadă-n răstimpuri dintr-o crizantemă albă cîte două petale pe șoldul tău dintr-un pămînt fierbinte, plus două secunde și două atingeri din inima mea. Tîrgoviște, 20 octombrie 2000
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate