Forma ta
Tot ce-am vazut
a fost inima ta inflorind
ca o geana a cuvantului nerostit inca
ca o lumanare din piele
in campul gravitational
pe care-l orbeam
cu tacerea mea

tandrele taceri
respirate
ca o muzica a mea
de a fi singur
in violetul sufletului tau
umbrela stelara
udata de zborul meu?
...antena parabolica
ce-mi prinzi radiatiile iubirii
dincolo de dincolo...

mi-ar fi trebuit
servetelele cuvintelor,
sarutului inghetat
cu care sa-ti sterg gandul
atat de transparent si inamovibil

icoana de ezoteric
sparta de ochii mei

primii colindatori
te-au lasat atat de singura
in pestera zilei
ma orbeai de-atata lumina omorata
de-atata mutenie pe paine...
Totusi...forma ta e albastrul autopsiat.