Dacă totul în jurul nostru ar tăcea atunci am fi cu toții morți
Îngroziți de singurătatea ce ne-ar cuprinde sufletele ne-am prăbuși
Disperați în țărâna din care se spune c-am fi plămădiți,
Dar natura e plină de viață și nicicând nu va putea fi redusă la tăcere
Chiar dacă sunt destui care-i pregătesc pieirea prin acte necugetate.
Dacă am fi asemenea copiilor am asculta glasul naturii care ne-nconjoară
Cu blândețe, să ne reîntoarcem la sânul mamei noastre primordiale
Să-i ascultăm muzica, să-i ștergem obrajii de lacrimi, să-i mângâiem coapsele
Să ne purtăm cu tandrețe cu ea, căci natura are o fire foarte sensibilă.
Pentru cel care știe să asculte, natura are uimitoare secrete, minuni indescriptibile
Poveștile copilăriei noastre sunt reale, trebuie doar să credem cu tărie în ele
Și vom cunoaște misterele lumii și toate tainele ascunse în sânul naturii.
Dacă poeții nu ne-ar încânta sufletele cu tainica și misterioasa lor artă
Cine ne-ar mai putea vorbi cu atâta har și pasiune despre iubire și frumos ?
Minunea creației ar rămâne doar vorbă în vânt fără cuvintele poeților
Fără imnurile de slavă adresate spiritului etern de către trilurile păsărelelor
Îngemănate într-o desăvârșită comuniune cu cântecele poeților cum am mai trăi ?
Dacă nu am putea asculta muzica sferelor, dacă aștri nu ar lumina cerul cum ar fi ?
Totul în jurul nostru cântă, vai de cei care nu pot auzi muzica divină a Totului
Și mai rău e când încercăm să distrugem armonia sunetelor divine din ignoranță
Sau când vrem să înlocuim armonia cu propriile noastre partituri, zgomote infernale
Și fără de sens, dar parcă tot mai rău e dacă totul ar tăcea, atunci ne-am risipi în neant
Tăcerea ar cuprinde lumea și tot ce-i în ea s-ar transforma din ființă în neființă
Ați ascultat vreodată muzica tăcerii, ați cunoscut vreodată abisurile neantului ?
Atunci sunteți fericiți, căci sunteți salvați, nimicul nu va cuprins sufletele topindu-le
În nemișcare, ascultați limbajul pământului și muzica celestă, căci dacă totul ar tăcea…