poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-25 | |
Departe-ntr-o gradina fara aur
In care eu eram singur balaur Cu pomi cuprinsi de roza visare Cu radacinile in gaurile negre ale cerului mama Si fruntea lor cu reflexe argintii De glasul stelelor de mare ce cu ea s-au contopit Blandute crizanteme, corola arzatoare Ce imbata nemurirea unui arbore de ceai Dulci ghiocei pastrand vesnic primavara Cu ochii reveriei pierzandu-se in ei Si grupuri de lalele unindu-se in vant Decoru-n intuneric devine luminat Cand ea apare-n freamat De corzi de nestemate Si-n curgerea preaplina A roiuri involburate In fiori primordiale Vartejuri negrupate Asteptand glasuirea ingerului nebun pentru a exista E blonda, mult prea blonda, n-am sanse sa n-orbesc Si ochii ei albastri cu praf sclipind de astri suflati in cercul vietii cu lacrime de zane Iar in a lor genune o forta ma atrage sapand profund magnetic, robind inconstient si as cadea senin si vesnic o data sa-i mai vad Si nasu-i capodopera fin lauri de nuante si o eternitate mai dulce ca de Sfinx Si buzele coroana caci gura mi-e regina si sangele de logos pamanturi lin cuprinde in revarsari de apa suvite trandafirii Chipu-i gravat in eternitate si-n dulce amintire e pur si generos ca al sau suflet mereu stralucitor Deplina armonie in suflet si in trup O simpla adiere, trecand in goana dupa Profunde naluciri Izbeste inchinarea, raneste inchipuiri Caci in al sau par magic, diadem de lumina Fire de aurit satin ce a lumii caier de lana azurie cu fiece secunda il mangai si-l intorc Ploaia cu albe accente de argint si providente, uitand de curcubeu Adanc picura lacrimi crepusculare Lasand pe crestetu-i maiastru Un iz de flori albastre Si atuncia disperarea, cu bratele ei calde si unghiile ei negre Cu suvite de fulger pe ochi de abanos, Cosciug de asfalt si piele cu-al rozelor parfum Languros ma cuprinse, nu m-am putut smuci Din bratele prea albe si mangaieri prea false Pana ce-o zana buna, subtila, gratioasa Narile adormite din lanturi desfacu Si apoi privind in juru-mi de-ndata-mi dadui seama Izul de flori albastre e acelasi cu al meu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate