Coriolan

Are nume de bastard
Se imprimă în minți și suflete
Ca un topor ascuțit în maioneză.

E vorba de hrană spirituală
Ciolan
Pulpan, parmezan
Tot ceea ce sufletul nostru dorește
Inspiră, expiră
ori aspiră,
Cum se mai spune.

Scrisorile ce ne-au mai rămas
Din acele timpuri imemoriale
Se pot deschide, dar sunt golite de conținut
Căci lumea a evoluat între timp
În toate direcțiile, de nici ea
Nu mai știe de capul ei
Și nici nu mai înțelege dincotro vine.

Încearcă însă să privească încotro
Se îndreaptă
Cu pași mari
De cărucior cu rotile
Invalidă lume
la margine de lume.