Pare greu să uiți o floare,
Dar eu asta fac din copilărie:
Lovesc cu piciorul,
Calc pe iarbă,
Nu mai vreau flori...
Uit pentru o zi,
Nu plâng decât două,
Uit pentru totdeauna,
Râd până mă-ntunec...
Aerule, umflă-mi inima,
Vreau să mă-nec;
Vreau plămân gol,
Cu ochi de flori...
Ia-ți mâna,
Ia-ți mâna, mă doare...
Nu știi ce demolezi
Cu traiul tău de plastic...
Crezi în ceașca de pe masă.
Nu poți să mă străpungi,
Plângi, țipi, asculți:
Unde e căldura din ajun?
Pești amorfi,
Frunze stoarse,
Capete dezgolite,
Vis întretăiat...
Înalță-mă, scufundă-mă,
Eu voi câștiga;
Glorie falsă, prelinsă pe ceafă;
Mă înalță, mă scufundă;
Teamă, fugi din spatele meu!
Monitor împânzit,
Cordon etern...
Blestem amintirea de hârtie,
Aprind chibritul amneziei,
Plâng să sting azotul înflăcărat...
Încearcă să fii credincios;
Crucea e ușoară,
Patima e păcatul,
Saliva se așterne pe iarbă,
Sânge pe podea,
Flori pe pernă...
Încă o iubire sub lupă...
Care a fost o reverie,
Un val,
Un brad dărâmat,
Un mauve muribund,
Un șanț soios,
O caleașcă de lemn,
Un sicriu juvenil,
Un plan ireal,
O lumânare la vals...