Prin vis s-a strecurat usor frumusetea
Si de prea calda ce era mi-a furat un scurt suspin
O lacrima calda ce mi-a brazdat obrazul
Cand te-am vazut scaldata in lumina ca un crin.

Albastrul cerului a cazut si odata cu razele soarelui
Si-au facut trup pe forma ta prea rotunda ca mana mea s-o poata cuprinde cu suflet cu tot
Dar de te strang in brate ca un copil
Ma jur ca uit de lume, de ani, de griji, de tot.

Nu, nu te am aproape acum, dar te simt plutind prin mine
Nu, nu te simt departe, desi de departe atingerea ta migreaza spre mine

Mii de clopotei...
Imi suna cand vocea ta prea calda intrerupe linistea camerei
Mii de fiori ma trec cand zambetul tau de copil isi arata nemarginirea
Doar un zambet iti poate intampina mana ce spre mine o intinzi
Doar unul si...iubirea mea.

Femeie,...tu esti o minune!
Ce te-am cantat din prea vechi timpuri cu totii prin strune
Minunati de misterul si pasiunea ta
Pe care cu totii cautam a o gusta si-n amintiri a o pastra.

Manati de nebunie, pierduti intru eternitate in al tau val s-au avantat
Soldati si bagabonti,
Si oameni mai de neam ingenuncheati cu toti au stat
Caci tu ce in inimi si simtiri o data ne patrunzi
Si de atunci pe toti in focuri ne scufunzi
Ne arde, poate doare, ori e prea blanda?
Sau intrebat cu totii... de e minune sau osândă
Spre drumul lor in rai sau iad
Nu si-au intors privirea de la tine fara sa fi lacrimat.

Tu mama ai inceput a ma hrani cu afectiune
Tu soața ai inceput a-mi scrie iubirea in nume
Tu alinare cand ochiul imi ingenuncheaza
Atunci cand glasul doar ofteaza
Doar tu...pe jumatate care mi-o lipesti
Doar tu...te aud citindu-le copiilor povesti.

Si parca nu mai incetezi sa ma uimesti
Cand toata oare te-oi cunoaste
Cand voi stii de unde-ncepi si unde te opresti?
Oare sunt trist de lacrimez?
Oare sunt fericit daca zambesc?
Oare ma-ncred in zborul tau ceresc?
In ingeri iti gasesc adesea chipul
Ma tot innebunesti ca „trece timpul!”
Si n-o sa mai zambeasca asa dulce
Ce, tu ii crezi cand ei iti spun ca frumusetea ta se duce?
Nebuni ce n-au gustat din tine o farama
Si cauta sa te bata cu pietre ca pe o profana cadana
Nu stiu, ei nu stiu cine esti
Desi despre tine au visat povesti
...Te indoiesti?

Conteaza al tau nume?
Femeie, altfel nu ti se mai poate spune
Sa te alint, sa simti ca lumea ta mi se supune?
Sa nu stii drumul, dar sa ma ai ca ghid pe aceasta lume?
In bratele-mi sa nu vezi furtuna ce rupe tinuturi far’ de nume!
Si nici uraganul sa nu-ti para mai mult decat o adiere pe-a buzelor goliciune!

Nu dorm impacat cand stiu ca nu mi-esti prea fericita
Te veghez ca pe-un prunc cand te vad adormita
Pana ce te trezesti si uimita
Ma intrebi de ce esti pe jumatate dezvelita!

Iti raspund ca a fost vantul ce m-a suflat pentru o clipa de langa tine
Tu razi brusc si imi ceri iar saruturi, imbratisari, manifestari de iubire!
Uitam iar sa mancam
E greu pana la masa sa ne-ntindem ...si uitam!
Dar nu-i bai, las’ ca ne-nvatam!
Suntem prea beti sa ne mai si miscam!