Astazi am privit un rasarit cufundat in soapte de vise
Si din trecutl noptii am desprins o stea
Care sa poate aprinde soarele.

Ma cearta din nou roua diminetii de august
C-am indraznit sa-i fur nemurirea
Pe care am ascuns-o in soapte.

Si mai vine peste visele mele inca o zi
In care am uitat sa mai sting o furtuna
Iscata de dorinte ne-mplinite.

Dar vine seara si stiu ca trebuie sa-ngenunchez
La pragul amurgului ce desparte de noapte
O alta petala a sufletului meu.

Si uite-asa ma pierd in noaptea aceluiasi univers
Desi am aflat ca dincolo de norii amintirilor
Nu mai exista stele in care sa poti sa crezi.