Cădeam
fără să mă pot agăța
de cuvinte
și pămîntul se apropia
ca o moarte,
rece și trist.
Peste ochi îmi alunecau
amintirile uitate
și în miezul inimii aveam
două speranțe mirate.
Getetele rămăseseră în urmă,
așteptînd căderea timpului,
părul se răsfira în vânt,
se răsfira apoi
în ploi
și-n soare și-n lună.
Cu ochii vedeam
sufletul,
și-n sufletul pustiu
tăcerea.
Cu degetele
și părul și ochii închiși
m-am trezit din viață
și-am înțeles...
Am visat, a fost totul
doar un vis...