Transmutație Estetică

Criticilor mei,


Sunt sătul de mizeria din jurul meu, dar mai ales scârbit de faptul
Că eu sunt cel care o întreține și-i dă sens,
În fiecare zi călcăm pe cadavre, scuipăm pe sufletele celorlalți
Plini de noi înșine nu mai avem timp pentru semenii noștri,
Decât pentru a le îngreuna trecerea printr-o lume
Și așa chinuită de fantasma unei vieți spălăcite.
Cenușie și searbădă viață, cine mai cutează să aibă gânduri
În secolul acesta aiurit de himera vitezelor superluminice,
Cine mai are răbdare să-și numere clipele de neputință
Sfâșietoarele momente de plictiseală, de inutilitate demențială a ființei.
Am renunțat să mai născocesc speranțe într-un ocean de neîmpliniri
De ce să spun adevărul când e mai estetic să mint frumos
Într-o lume chinuită de prea multe adevăruri fără rost.
Oricum, în lupta dintre Supraom și Idiot câștig de cauză va avea întotdeauna maimuța.
Poate asta e o artă demnă de un biet nebun, paradoxal suntem cu toții
Nebunii unei lumi anormale, deși în curând nebunia va intra și ea în normalitate.
Înseamnă că în sfârșit voi fi pe placul criticilor mei dar mai ales
Al celor destul de nerozi să-mi rabde cuvintele făcătoare de iluzii.
Stilul acesta modernist prinde contur și bâlbâielile mele vor fi
Percepute drept încântătoare versuri menite să adulmece
Putreziciunea din sufletele noastre scârbavnice.
Poate e mai bine așa, înfrățit în spiritul acesta jegos, rebel și modern
Decât goliciunea unui spirit curat, învechit și dement prin sfințenie.
Dacă experimentul divin a eșuat lamentabil, omul nefiind decât o palidă
Umbră a Creatorului, putem încerca să sluțim chipul lui Dumnezeu și poate vom reuși
Să-l facem se ne semene, să fie aidoma nouă, dacă noi n-am izbutit să fim copii fidele
Ale nemărginirii, El în suprema-i iubire cosmică se va fi făcut Om pentru odraslele sale.
Dincolo de nimicnicia unor josnice făpturi nimic nu pare să tulbure
Liniștea haotică și cu aspect de cimitir a unei lumi adormite în beznă
Dacă nu-i pot fi lumina care să-i mângâie speranțele răzlețe
Mă voi mulțumi să-i fiu un fidel gropar, dar nu unul de rând
Ci asemenea ucigătorului Supraom Nietzscheean voi fi devenit
Groparul unei divinități oarbe și mute.
Așadar, dacă nu putem umple golul din sufletele noastre
Chinuite de amarul și deznădejdea unei vieți trăite degeaba
Mai bine să dăm sens acestui gol și să-l ridicăm la rang de Suprem Zeu.