poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-02 | |
mama își spărgea în mine viața ca o sticlă de coniac împuțită
însângerându-mi ursuleții de pluș printre fotoliile răsturnate și șchioape eu îi luam la piept îi spălam cu dero îi mângâiam până când într-o zi au murit albi înecați și frumoși au murit în tăcere uitam să n-o mai iubesc mă făceam că sunt mare închideam sertarele cu jucării surâdeam într-un somn depresiv ea îmi fura toți iubiții își mângâia vânătăile cu buzele lor tinere și mă privea aproape neprivindu-mă știa că sunt acolo în spatele oglinzilor ei decadente îmi trimitea rotocoale de fum ca niște sâni seci usturători ochii mei lăcrimau aveam ochii lui tata și tata ardea în tigara ei ca într-un mormânt mă zbăteam să ating fereastra o deschideam larg larg larg mă înghițea îi înfigeam diminețile mele în ochi o spălam cu săpunul meu oana o lăsam să plângă pe mine și uitam uitam să n-o mai iubesc vine în urma mea ca o umbră tăcută și tristă ceva o să cadă între noi într-o zi și va fi o zi îngustă și rece cât o stradă cu ea și cu mine între ziduri înalte și umede îmi va cere iertare își va mai sparge o dată în mine țipătul ca de o cruce îmi va fura ochii îi va închide în ochii ei închisă voi fi în ea și niciodată nu voi putea uita să n-o mai iubesc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate