Afara-i cer senin,e noapte
Lumina lunii palpaie in șoapte
O adiere, o frunza unduiește
La geam eternul Eros glasuieste:

-Tu, tanar fiu al stelelor, ce faci târziu in noapte
Când pomu-i verde si merele sunt coapte?
De ce al tău suflet iubitor
Nu zboară a se-mpietri in ochi domnișoarelor?
De ce nu se-mpletește cu a lor magnific par
Pentru care purta acum o vreme atâta dor?
De ce nu ti-e aproape, obrazul sidefat al unei domnișoare
De ce nu-ti sunt buzele-ncleștate cu ale ei inflacarate in ardoare?

Dar tanarul din geam zambeste
Si-n umbra serii molcom glasuieste:

-O,Eros,ingeras neștiutor si tinerel
De-ai ști ce amărăciune-mi chiuie inima-n fel
De-ai ști ca a-nghețat de-o vreme
Si de încerc cu foc s-o încălzesc, ea geme!

O lacrima de sânge de pe obraz ii cade ușor
O lacrima deznădăjduita de un vechi amor:

-O,tinere, tu nu știi oare
Ca-s milioane de femei in lumea asta mare?
Tu suferi si te-neci in amintiri
Când te asteapta azi mii de iubiri
Dorești domnita mandra, care nu-i de tine
Voind a-i oferi plăcerile divine
Si tu pleci,umil,capul la refuzul ei
Nu aștepta,nu-ti pierde focul inimioarei!
Iar doamna minunată,ce-n fiecare noapte,o vezi lângă tine
E acolo-n lume,căutându-te,plângând exact ca tine
Nu-ti pierde timpul si nu suferi
Căci vine clipa-n care fericit vei fii!


Tanărul deschise ochii inecati in sânge
Acum inima-i e calda si sufletul nu-i plânge
Si mintea-i e limpede si cugetul ii fuge
Acum e aproape fericit si inima-i e dulce.