Pe marginea unei stânci,
tristă,
stă așteptarea.
Și timpul nu mai vine,
și lacrima nu mai trece,
și apa din lac e tot mai rece...

Pe marginea unei mări,
râzând,
stă nerăbdarea,
și-i vine timpul,
și se aruncă,
și nu mai e,
ci doar e lacul rece...

La malul celălalt al ceasului
stă moartea,
numărând tăcerile,
una câte una,
aruncându-le în lumea rece.
În lumea asta rece...

Tăcerile stau triste,
pe marginea unei așteptări,
privind cu nerăbdare
cum trec și lacrimi,
și lacuri,
și ceasuri...